Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2008

Micul Paris a fost odata....

Bucurestiul de azi este mult prea aglomerat, fara pic de culoare si suflet.Nu auzi în jur decat comentarii penibile referitoare la serialul Elodia vs. Cioaca, sistem de pensii si mai nou Summit Nato. Si totusi, mai cred in a schimba ceva. Ma gandeam... cea mai ieftina marfa in Romania este promisiunea. Anul acesta sunt curioasa ce se va mai promite…!



Amurgul gandurilor

"'Toate momentele acelea cînd viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea... În
Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte
într-un colţ al conştiinţei şi rămîi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile
tale. Sufletul s-a izolat şi în zvîrcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta,
ca un cadavru pescuit în adîncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt
sens al pierderii sufletului decît cel biblic

Nu poţi pricepe ce înseamnă „meditaţia“ dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un
îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sînt cufundări în adîncimile
ei.

Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în
care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atîtea lucruri, că
laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.Religia-i o revelaţie atenuată a
tăcerii, o îndulcire a lecţiei de nihilism ce ne-o inspiră şoaptele ei, filtrate
de teama şi prudenţa noastră... Astfel se aşază tăcerea la antipodul
vieţii.

De cîte ori îmi vin…

Iertarea

Refuzul de a ierta nu aduce nimic bun, în suflet se naşte o ranchiuna care merge pana la ura şi deznadejde, uiţi de tot, poate chiar şi de tine. ..Toate emoţiile se imprima fizic, şi de aici, apare boala, suferinţa fizica şi psihică. Pe plan afectiv, iertarea refuza şi raneşte vointa, acest lucru, provocand serioase dificultăţi, de multe ori neputinta .....de a mai iubi. De aceea, e bine ca sufletul să nu dea o declaraţie pe genunchi în graba, ci trebuie sa recunoasca mânia, amărăciunea şi tristeţea. Cred ca iertarea este un act creator, nu şterge trecutul, ci doar îl recreeaza, îl pune într-o lumina nouă:„Lumina care luminează în întuneric” (Ioan 1, 4-5)

Mai întâi e nevoie de mult timp să uiti, sa te implici în alte activităţi care nu au nicio legatură cu ceea ce trebuie să uiţi, o ruptură totală de trecut. Apoi, intervine etapa recunoaşterii. Cu cât vei fi mai detaşat cu atât vei vedea mai limpede experienţele din trecut: suferinţă, mânie sau dorinţă de răzbunare. Doar trebuie să le …

Cinci calitati...

P.Coelho - Povestea creionului


Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat întreabă:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care, dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeuna nişte oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
1. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi el ne conduce totdeauna conform dorinţei lui.
2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamn…

”La Bulivar”

Ce-mi place zicala asta “e bine sa te duci”. Fiind o întalnire mai pretentioasa, m-am înarmat cu multa rabdare şi am pornit spre vestita cafea din colţ de la Dorobanti. Ma gandeam pe drum ce moda si cu aceste cafenele scortoase. In ultimul an, s-au lansat nu mai putin de trei localuri de acest fel în Bucuresti şi toate "la Bulivar" cum ar fi spus Dl. Goe. Odata, ce ai trecut pragul unei cafenele bancare, observi ca domnilor distinsi nu le lipsesc sacourile si cravatele, iar doamnele îmbracate după ultima moda, probabil au uitat ca aici nu este Bamboo, ci doar o cafenea, unde discutii probleme de afaceri, socializezi si cam atat…. !

Spre seara atmosfera se schimba, nu mai e atat de serioasa, muzica este data tare, luminile sunt mai mici. Pana si cafenele au ajuns un loc de business si tehnica, pacat!

La sfarsitul secolului IX-XX, cafeneaua era locul preferat al artistilor, scriitorilor si poetilor, fiind un loc de relaxare, de intalnire, locul unde se discuta, unde te revedea…

Sf. Augustin

Daca ma iubesti, nu plange!


Daca vei cunoaste misterul
Nemarginit al cerului
unde traiesc acum ,
cu orizonturi fara de sfarsit
cu lumina care cuprinde
si patrunde-orice lucru,
nu ai mai plange, daca ma iubesti!
De -acum sunt invaluit
de farmecul lui D-zeu
in nesfarsita lui frumusete.
Cele de odiniora
sunt atat de mici in comparatie
cu toate acestea!
Mi -a ramas dragostea ,
fata de tine,
o tandrete atat de mare
pe care tu nici nu ti-o poti imagina.
Traiesc o bucurie curata
In necazurile vietii
gandeste-te la acest lacas
unde vom fi impreuna intr-o zi,
dincolo de moarte,
saturati de apele izvorului nesecat
al bucuriei si al iubirii nesfarsite.
Nu plange,
daca ma iubesti cu adevarat!
Sf . Augustin In memoria unor suflete pierdute. Multumesc, Camelia pentru aceasta rugaciune! Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de
nicăieri şi merge spre nicăieri. Petre Ţuţea

Culoare si inocenta

Mens Sana In Corpore Sano

In documentarul The Secret mi-a atras atentia o idee : “Gandurile pozitive atrag lucruri bune “ . Vindecarea de sine nu poate fi realizata decat prin meditatie, transformare launtrica şi rugaciune. Inţelepciunea din vechime ar trebui să ne-o însuşim si noi astazi, minte sănătoasă în corp sănătos, să înţelegem ca sanatatea este o stare de echilibru între suflet şi trup. Boala este un dezechilibru care se naşte din uitarea de sine, din îngreunarea sufletului cu probleme care nu pot fi rezolvate, din blocaje emoţionale şi fiziologice.

Oare exista un medic pentru suflet ? Medicul ar trebui „sa-l ajute pe pacient sa se vindece singur „ asa cum afirma Herodot. Ramane un miracol acela al vindecarii prin redobandirea credintei si prin regasirea interioara. Astfel, întotdeauana lucrurile bune se asteapta în tacere şi cu rabdare. Cel care crede cu tarie în sine, în puterea rugaciunii ca un mijloc de vindecare interioara, acela este pe jumatate tamaduit. Poate că şi boala poate fi privită ca o le…

Muzica de la metrou

In preajma sarbatorilor de iarna am avut multe drumuri de facut si am fost placut impresionata sa aud colinde la metrou. Mi-am spus in sinea mea, doar acum probabil, se apropie sarbatorile si oamenii poate au mai mult ragaz sa asculte, sa se apropie unii de altii, sa comunice. Nu a fost asa, zilele trecute l-am auzit pe Gheroghe Zamfir cu inconfundabilul sau nai! Am zambit si am ascultat.... mi-am închis cartea pe care o citeam, cand aud în spatele meu: „Ceva mai energic, nu puteau sa puna astia! ”.

Nu mai avem rabdare pentru suflet, pentru liniste, dorim doar zbucium şi cautari abisale. N. Stanescu avea dreptate cand spunea : “Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”.

Despre nai
Legenda spune ca naiul ar fi fost inventat de Pan, zeu din mitologia greaca, protectorul turmelor si al pastrorilor. Naiul alunga spiritele rele. La sfarsitul secolului al XX-lea, naiul era compus din 7-8 tevi închise in partea de jos, confectionate din lemn de soc, nuc, de salcîm, prun. In pr…

Toate-s vechi si noua toate....

O realitate pe care M. Eminescu o descria foarte bine in acea perioada, se potriveste si astazi perfect.

"Anul ce 'ncepe nu inspira multa speranta , nu anunţă multa bucurie. Poporul
nostru este asezat între furtuna si ce vine din apus spre a întâmpina pe
cea de rasarit. Starea noastra nu depinde de noi, va fi determinata
de altii, si totusi guvernul se ocupa cu chestiuni care au menirea sa
agite opinia publica. E pacat si nedemn ca 'n situatia grava în care ne aflam,
sa mai jucam comedia luptelor launtrice""Oare tinerimea care astazi îsi uita limba şi datinele prin cafenelele
Parisului si care se va întoarce de acolo republicana: si îmbuibata cu idei
straine, rasarite din alte stari de lucruri, va fi mai în stare sa
înteleaga pe acest popor, a carui limba si istorie n'o mai stie, ale carui
trebuinte nu le va intelege, ale carui simtiri o lasa rece? Fi- vor în
stare acei tineri sa înteleaga, ca nimic pe acest pamânt, pentru a fi priincios,
nu se câstiga fara munca îndelu…

Iarna pe ulita

Pasaport pentru suflet

O iarna frumoasa afara! Un prieten ma intreba ce fac. I-am raspuns: "excelent!" A ramas un pic uimit si imi spune: “ eu nu am succese inca”, de parca eu i-as fi vorbit de succese.

M-a pus un pic pe ganduri, raspunzandu-i : "nu trebuie sa ai succese, ci sa gasesti persoana potrivita sufletului tau, care doreste sa-si impleteasca privirea in simtirea ta! succesele astazi sunt, maine nu mai sunt". De ce cautam succese si nu valori?!

Avea in seara aceea un pesimism care ducea la hazard :“uneori regret ca m-am nascut barbat !"
"-De ce ii ceri lui Dumnezeu imposibilul ? " Totusi dragostea adevarata rabda.Asa vor unii pasaport pentru suflet sa treaca spre necunoscut, spre iubiri trecatoare care nu duc la nimic. Dragostea adevarata se formeaza in timp, trecand prin multe lucruri si grele si frumoase, asta formeaza relatia adevarata, nu focurile trecatoare pe care le sting pompierii.

Prea mult scrum…..!

Salvatore Adamo

J'AIME

J'aime quand le vent nous taquine
Quand il joue dans tes cheveux
Quand tu te fais ballerine
Pour le suivre à pas gracieux
J'aime quand tu reviens ravie
Pour te jeter à mon cou
Quand tu te fais petite fille
Pour t'asseoir sur mes genoux
J'aime le calme crépuscule
Quand il s'installe à pas de loup
Mais j'aime à espérer crédule
Qu'il s'embraserait pour nous
J'aime ta main qui me rasure
Quand je me perds dans le noir
Et ta voix est le murmure
De la source de l'espoir
J'aime quand tes yeux couleur de brume
Me font un manteau de douceur
Et comme sur un coussin de plumes
Mon front se pose sur ton coeur



Îmi place cînd vîntul ne mîngîie
Şi se joacă în părul tău,
Cînd tu, ca o balerină,
Cu paşi graţioşi, o iei pe urma lui.
Îmi place cînd te întorci răvăşită
Şi te arunci la gîtul meu,
Cînd devii fetiţă
Şi mi te aşezi pe genunchi.

Îmi place apusul blînd de soare
Ce ne cuprinde pe furiş
Şi-mi place,-ncrezător, să sper
Că pentru noi se-mpurpurează.
Îmi place mîna ta-înviorătoa…

Dulce casa

Shut it off

Drumul insingurarii este calea cea mai sigura catre inima. Tinerii de azi fug de ei înşişi. Nu vor sa se descopere, sa se inteleaga, din suflet vine acea descoperire a eu-ului, a dorintei de a face ceva mai bun, de a vorbi cu Dumnezeu, de a nu se raporta la altii, de a nu imita, gesturi si cuvinte. De ce sa facem ce fac toti, pentru mine este o mare enigmna asta...!?

"Era o fetita care avea doua radiouri unul in dreapta, altul in stanga, cu doua casti, una in urechea stanga alta in cea dreapta, probabil ca erau doua programe: unul de sport si unul de muzica, si eu i-am spus: Shut it off- Inchide-le. Si stiti ce mi-a zis? Parinte, daca le inchid, innebunesc! Ce tragedie la o fetita de 14 ani sa spuna lucrul asta! Dar nu poti sa stai pe banca aia pur si simplu? Stai o ora acolo! Dar ce sa fac? Nu faci nimic; stai si taci; poate Dumnezeu vrea sa-ti spuna ceva ! "
Pr. Visarion Alexa

Masor petale

Multumesc pentru versurile dedicate din suflet ! multa inspiratie .... bun prieten...


Masor petale-n lung si-n lat
Eucaliptul imi zambeste,
Cata sudoare-am adunat?
Aproape cat mila-mi cerseste!

Se vede de cu-mi vars privirea
Pe carnea-lui verde-amara,
Ca l-ar fura dezamagirea
De l-as privi ultima oara!

Reactie la glasul meu
Sau mana mea cea priceputa,
Eucaliptu-i semizeu!
Doar in prezenta-mi nevazuta!

El e clepsidra, eu nisip
Placerea de a-l creste trece;
El e matur, eu Oedip
Spre noi destine ma petrece!

Ramane sa culeaga taine,
Pe mine taina m-a cules;
De undeva din Supernove
Sa-l mangai pe el l-am ales!

Tacere

De ce sa vorbesti despre dor, dragoste, intelepciune cand toate acestea se simt, fara prea multe cuvinte. Cuvintele au un rost uneori, dar trebuie lasate sa vina din suflet. Exista o tacere inainte de cuvinte si dupa cuvinte. Aud tot timpul lumea vorbind despre a schimba lumea, dar nimeni nu stie cum sa inceapa. Si chiar, daca incep, dezamagitii, nu mai au puterea sa incheie ceea ce au inceput.

Mai bine am incepe prin a asculta tacerea, natura, cantecul brazilor. Cine mai are timp pentru aceste lucruri, ar fi mai bine daca am darui din noi. De ce oamenii de la munte au acea caldura sufleteasca, cu toate ca afara e ger, iar cei din Bucuresti au gheata in suflet si caldura pe drumuri demult uitate.

O melancolie razvratita si mandra. Nu putem nimic impotriva nefericirii daca n-o
putem sili sa creeze, sa ne dea curaj si sa ne ajute sa traim.

Tango

Un ultim tango in iarna, atat as mai fi vrut de la tine, sa-l dansam alaturi de fulgi de nea si viata sa ne-nvete cate ceva. Ce poetic suna...! Oare ce m-ai invatat tu pe mine ...aseara? Sa nu mai caut in lacrimi un raspuns pentru amandoi, sa-l caut in suflet pentru ca stiu sigur, ca-l voi gasi acolo. Te vei intoarce mereu pentru acest ultim tango langa mine si sufletul isi va cere drepturile lui: de dor, de iubire, de gingasie, de realitate, nu de aparenta...!


Cu ce e de vina lumea ca voi sunteti orbi, surzi si singuri? Cu ce e vinovata
dragostea, daca nu va iubeste nimeni? Vorbiti-ne despre greselile voastre , in
loc sa ne vorbiti despre absurditatea lumii.

Petale din viata..

Viata alege un mod ciudat de a se face cunoscuta, te pune uneori in niste situatii de a accepta fericirea si tristetea mult prea brusc. Unii oameni cu cat isi doresc sa traiasca mai mult cu atat se duc mai repede, iar cei care isi doresc sa moara, traiesc vesnic!

Acum dupa cateva luni am inteles un gest care atunci mi s-a parut gentil, cu o pivire in lacrimi mi-a sarutat mana si nici nu mai stiu ce mi-a urat pentru ca ma trecuse un fior... Isi lua ramas bun de la mine cu o teama nemaiintalnita si cu o speranta ca va lasa ceva din el in lumea asta: noblete, zambet , glume si demnitate. De altfel, daca unii au obosit sa traiasca, altii se lupta sa mai castige o secunda langa cei dragi!

Sunt adevăruri pe care e cu neputinţă să le înţelegi just dacă înainte de
aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri.

Dorul calator

Ai grija ce spui ca sa-ti poata fi iertat! uitam gesturi, chipuri, nuante, lacrimi, anotimpuri, nume, dar nu uitam un cuvant spus care a sagetat inima si a macinat sufletul. Cata putere are cuvantul...

Nu as vrea sa-mi inghete dorul de tine, sa fi uitat acel cuvant spus intr-o clipa de ragaz intr-o discutie banala. Da, acea seara in care orizontul nostru s-a terminat si a luat cu el amintiri, iubiri, sperante. Imi luase atunci pana si sunetul de tine, muzica noastra in care totul vibra pe o nota stiuta doar de noi . Ce mai poti sa faci acum, decat sa ramai cu amintirea acelor clipe si sa-ti doresti sa se intoarca dorul calator....

Nu as fi vrut sa marturisesc niciodata : "ma tem de ceea ce sfarseste totdeauna prin a ne lasa singuri" !

Zapada ca-n povesti...

Avea dreptate domnul Paler cand spunea "imi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă". Bucurestiul este acoperit de zapada si oamenii s-au linistit din acea alergatura continua care ducea "undeva", dar daca ii intrebi unde nici ei nu stiu sa raspunda la aceasta intrebare mult prea simpla. Nici masinile lor 4x4, nici banii, nici nuantele, nici telefoanele nu au rezolvat prea multe in aceasta zi cand Dumnezeu a dat o lectie oamenilor de viata, de spirit, de cugetare, pentru cine vrea sa inteleaga ceva cu adevarat din viata asta. Mi-a ramas intiparita in memorie o fraza: noi cum ne vedem, cum ajung la tine, a nins ? Nici iubirea nu rezolva prea multe in acest caz. Astfel, respectand natura, intelegi ca trebuie sa te respecti pe tine si pe cei din jur! zapada ca-n povesti...ar fi spus bunicul meu...

Iubire si sclipici

La multi ani tuturor, nu am mai scris pentru ca am tot fost intre drumuri si idei. Ma gandesc de cateva zile la aceasta tristete a oamenilor de zi cu zi, la ce simt amantele care isi asteapta iubitii, cand acestia sunt acasa cu famiile lor, la copii singuri fara parinti si la parintii care nu au copii! Suna ciudat, dar unii asa constientizeaza ca au prietenii buni, ca au o familie minunata cu care au ce sa imparta, fie bucurie , fie tristete!

Chiar daca am fost domnisoara sclipici in seara de revelion, pentru ca asa a fost sa fie, m-am bucurat ca am putut fi macar atat!Am lasat o urma pe unde am trecut, o urma din mine, din bucuria mea, din speranta intr-un an care a venit cu incredere ! am zambit atunci cand prietenul meu mi-a spus ca nu sterge curand sclicpiul din casa ...asa ca sa-i mai aminteasca de mine, o fi o dovada de iubire si asta. Poate nu am sa mai fiu curand "sclipici", dar stiu ce voi fi in cativa ani...!