Treceți la conținutul principal

Biserica Sfîntul Nicolae din Şchei si globul celei mai înalte turle


În globul celei mai înalte turle a Bisericii Sfîntul Nicolae e închis un document
vechi de 267 de ani.

Deşi scrisoarea se adresează „iubiţilor noştri nepoţi şi strănepoţi“, nimeni n-o poate citi, fiindcă nimeni nu poate ajunge la ea.

Biserica Sfîntul Nicolae din Şchei
nu e numai leagănul primei şcoli în limba română, nu e doar un străvechi lăcaş de cult al Braşovului şi nu e doar polul spiritual în jurul căruia au supravieţuit locuitorii din Şchei de-a lungul secolelor. Se pare că edificiul are şi taine, unele dintre ele greu de desluşit. În turla cea mai înaltă a sfintei biserici, la baza crucii mari, stă aşezat un glob de aur. Mulţi ar crede că e doar un obiect de decor, subscris unui stil
arhitectonic anume. Dar e mai mult de atît. Monitorul Expres a aflat că în acel misterios glob sînt depozitate documente vechi, lăsate spre ştiinţa generaţiilor viitoare. Ca un fel de mesaj
pentru urmaşi. Nu ştie nimeni ce conţin exact acele hrisoave, cu toate că, în trei secole, de două ori au fost scoase la lumină. Secretul lor a rămas pecetluit şi se pare că va rămîne aşa multă vreme. Doar la o nouă renovare a bisericii s-ar putea ajunge la manuscrise. Pînă atunci, globul de aur găzduieşte, mai departe, cel mai mare mister al Şcheiului.

Descoperit şi tăinuit din nou

Nu este o legendă, documentul, despre care doar cîţiva oameni au auzit, există. Preotul Vasile Oltean, directorul Primei Şcoli Româneşti confirmă că globul de aur al celui mai mare turn adăposteşte un manuscris de maximă importanţă pentru Braşov şi pentru tot neamul românesc. Iată cum a ajuns acolo. „Documentul a fost redactat în 1742 de către Radu Tempea, cronicarul care a scris istoria Bisericii Sfîntul Nicolae din Şchei. Pe atunci, era doar diacon. El a aşezat în glob hrisovul împreună cu Dumitru Dascălul, care era, de fapt, Dumitru Duma, din familia Dumeştilor, şi de la care ne-au rămas multe scrieri valoroase“, explică Vasile Oltean. În 1887, biserica a fost renovată. Cu acest prilej, muncitorii au ajuns în turn şi, la îndemnul preotului de atunci, au deschis globul. Misteriosul zapis a fost citit şi copiat
. A treia oară, cînd a avut loc o nouă renovare, la 1946, preotul Candid Muşlea a deschis din nou documentul, iar Ioan Emiliu Prodanu a redactat un proces-verbal despre ce s-a descoperit. Monitorul Expres a ajuns în posesia acestuia. Dar manuscrisul care a înfruntat veacurile a fost aşezat la locul lui, în glob şi, aşa cum spune Vasile Oltean, nimeni nu ştie exact ce conţine.

Tezaurul ascuns de comunişti

„Pînă în 1965, uşa care duce la turn era zidită. În spatele ei am descoperit un tezaur inegalabil: 6.000 de cărţi vechi, 30.000 de documente, sute de tablouri, toate manuscrisele lui Andrei Şaguna. Aici am găsit şi această dare de seamă din 1946, încadrată la obiecte necatalogate. Am descoperit şi un manuscris vechi din secolul XI, ceea ce ar schimba total istoria noastră. Primul secol francez este secolul XIII, noi existam cu 200 de ani în urma lor. Asta e valabil şi pentru cei care cred că nu eram pe aceste meleaguri“, spune Vasile Oltean. De ce au fost ferecate aceste vestigii ale istoriei? Pentru că erau legate de biserică, pentru că vorbeau cu năduf de ocupaţia maghiară. Au fost salvate de preoţii de la Biserica Sfîntul Nicolae, „comuniştii le-ar fi ars“. Documentul care pomeneşte de misteriosul hrisov din globul de aur are 11 pagini şi a fost redactat la 8 septembrie 1887. Dar n-a fost singurul. Căci autorul scrie „Alt înscris mai pe larg am pus noi în turnul cel mare al bisericii“. În afară de procesul-verbal semnat de Ioan Emiliu Prodanu, preotul Muşlea a realizat şi traducere din chirilică a documentului original din turnul cel mare. Dar numai el a ştiut ce a scris în el.

„Originalul nu l-a văzut nimeni“

Aşadar, manuscrisul pe care îl face astăzi public Vasile Oltean nu este cel din globul de aur al turlei mari. Dar face referire la el. Este cel mai nou proces-verbal despre acel tainic document. A fost plasat în globul unei turle secundare, în care, după cum se observă, de asemenea există lucruri importante puse la păstrat, la care nu ajunge nimeni. „Acum 20 de ani, am găsit şi traducerea din chirilică de la 1887. Dar nu vă pot îngădui să-l publicaţi încă. Pot să vă spun doar că este un document despre istoria braşovenilor din Şchei. Ca stil şi vocabular, e diferită de varianta din 1946. Originalul nu l-a văzut nimeni“, mărturiseşte păstrătorul tainelor bisericii. Documentul de acum 60 de ani, relatînd cele întîmplate la deschiderea anterioară a valorosului hrisov, precizează că toate turnurile au fost reparate la 1887, de către „totalitatea creştinilor majoreni“. „Cînd au luat crucile şi globurile cele vechi jos, au aflat în globul acesta, din care scoateţi Domniile Voastre acestu înscrisu, numai o iconiţă mică pe care se mai puteau citi numai următoarele cuvinte: «Pususau această icono în turlă în anul 1742 sept. 1.»“. Lîngă această veche icoană, stă din 1887 încoace şi documentul pe care vi-l prezentăm.

Prima istorie a românilor

„Cătră iubiţii noştri nepoţi şi strănepoţi“. Aşa şi-au început strămoşii noştri mesajul pe care au vrut să-l aflăm şi care este, de fapt, o istorie a românilor de la 1848 pînă în 1887. „E o mărturie autentică a veacului XIX. Încă nu se scrisese o istorie globală, ci numai cronici private, de familii sau voievozi. Pornind de la particular la general, manuscrisul poate fi considerat prima încercare de istorie a românilor. Era perioada absolutismului austro-ungar, dacă preoţii ar fi făcut public acest document, ar fi fost împuşcaţi“, precizează Vasile Oltean. Într-adevăr, cei ce au scris acest mesaj de istorie a Şcheilor au folosit temeni duri la adresa ocupaţiei străine. „Braşovu-Brasso-Cronstadt-Corona se ţine astăzi de Ardeal sau Transilvania, iară aceasta e unită cu Ungaria. În toată Ungaria dimpreună cu Transilvania sînt aproape trei milioane de Români“, se spune în document. Contemporani revoluţiei paşoptiste, autorii hrisovului încep să povestească istoria românilor din acest moment pentru că „viaţa noastră politică naţională se începe cu deosebire la anul 1848. În acest an al mîntuirii popoarelor din întreaga Europă, dîndu-se impuls din Francia, s-au proclamat drepturile omeneşti: libertate, egalitate şi frăţietate“.

Sub ocupaţia austro-ungară

La adunarea din „Cîmpul Libertăţii“ de la Blaj, au fost, după spusele cronicarului braşovean, 40.000 de români, printre care şi braşovenii: protopopul Ioan Petricu şi Ioan M. Burbea. După proclamarea libertăţii, „s-a încins un sîngeros războiu civil între Unguri şi Români. Ungurii s-au luptat contra Împăratului Austriei, carele era şi regele Ungariei, noi Românii am ţinut cu împăratul. Ne-am luptat vitejeşte. Revoluţiunea a durat doi ani“. După război, românii au ajuns să fie numiţi printre dregători, au primit unele înlesniri, „am început a ne ridica şcoli, astfel că azi fiecare comună unde se află români îşi are şi şcoala sa românească“. Dar a venit un nou război, în 1866, cu Prusia, cînd „armatele noastre au fost bătute“. Soarta românilor s-a schimbat. „Ungurii au început să-şi ridice capul. Din Monarhia Austriei, s-a făcut Monarhia Austro-Ungaria, cu formă dualistică, adecă Ungurii au căpătat dietă proprie, ministeriu propriu, iar Transilvania au unit-o fără voia Românilor cu Ungaria. Din acest an au început suferinţele pentru noi“. Autorii, care au trăit pe pielea lor acele vremuri, se plîngeau că „politiceşte, avem drepturi naţionale pe hîrtie, dară în faptă, stăpînitorii, adecă Maghiarii, nu ne lasă să le folosim, fiindcă tendinţa lor este de a maghiariza toate popoarele din ţară“.

„Atunci, Ruşii au chemat pe Români într-ajutor “

Contra asupririi maghiare de atunci, românii se luptau „cu toate armele iertate fără a despera, şi iubirea către limbă şi naţiune devine tot mai mare“. Alinare găseau în „biserica noastră greco-orientală de la 1866“. Tot biserica susţinea şi învăţămîntul şi astfel „şcoalele noastre în întreaga mitropolie stau binişor“. Mitropolit era Miron Românul, născut în Ungaria, episcop al Aradului era Ioan Meţianu, născut la Zărneşti, iar episcop al Caransebeşului era braşoveanul Ioan Popazu. Documentul mai vorbeşte despre Andrei Baron de Şaguna, numit de români Marele Andrei. „El era de viţă Cuţovlah, adecă Român din Macedonia, astăzi provincie turcească. Şaguna era bărbat mare, înţeleg politic mare, şi avea multă influinţă la curtea Împăratului Francis Iosif I-ul“. Relatînd împrejurările în care s-a desfăşurat Războiul de Independenţă, autorii notează: „Atunci, Ruşii au chemat pe Români într-ajutor fără condiţiune. Românii au trecut şi ei Dunărea şi au luptat cu atîta vitejie încît i-au admirat nu numai Ruşii şi Turcii, ci întreaga Europă“. În urma acestui război, România s-a declarat regat, sub Carol I de Hohenzollern. Faptele românilor din regat au avut „influenţă bună şi asupra noastră, a Românilor din Ungaria şi Austria“.

Un fel de recensămînt

Un capitol special este dedicat situaţiei românilor din Braşov, apreciaţi la 10.000 de credincioşi „de legea greco-orientală“. Foarte preţioase sînt şi datele demografice. Populaţia Braşovului mai număra încă 20.000 de locuitori, din care 6.000 erau unguri, iar 8.000, saşi. „Ceilalţi sînt de diverse neamuri, fără aspiraţiuni de a forma corpuri naţionale. Ovrei sînt, dar nu prea mulţi ca în alte locuri“. Deşi nu foarte numeroşi, saşii conduceau treburile administrative ale cetăţii şi „majoritatea averii este în mîna lor“. Dar numai la oraş. „De la comună încolo însă sînt şi ei călcaţi în picioare de Unguri, ca şi noi“. Saşii erau consideraţi cu „mai multă inteligenţă şi popor mai disciplinat decît noi“. Asupriţi de maghiari erau şi saşii şi românii, ceea ce a apropiat cele două etnii, dar „fără să se fi putut deştepta între noi şi Saşi frăţia adevărată“. Românii aveau în Braşov cinci biserici: Pe Tocile, în Prund, în Braşovuvechiu, Stupini şi Dîrste. „Capela se află la mormintele româneşti de sub Tîmpa“. Adresîndu-se urmaşilor, strămoşii noştri ne avertizează că e posibil să n-o mai găsim deoarece „comuna politică îşi bate capul să facă un cimiteriu comun pentru toate confesiunile“.

„Viţă de get-beget trocar“

Parohia din Cetatea Braşovului şi Biserica Sfîntul Nicolae erau proprietarele şcolilor româneşti din Groaveri: un gimnaziu cu 8 clase, o şcoală reală cu 4 clase, o şcoală comercială cu 3 clase, o şcoală de băieţi cu 6 clase şi o şcoală de fete cu 5 clase. Aici, 35 de profesori îi învăţau carte pe cei 1.000 de elevi. Biserica Sfîntul Nicolae avea 3.800 de enoriaşi şi o avere de aproape un milion de floreni austrieci. Preoţi parohi erau Ioan Petricu, de 71 de ani, şi Vasile Voina, în vîrstă de 30 de ani, „viţă de get-beget trocar, însă fiind om înţelept, studiat la Universitatea din Viena, nu se supără numirea de Trocar“. Preşedintele comitetului bisericesc nu făcea parte din cler. David Almăşanu avea 70 de ani, fusese profesor, luptase prin războaie şi făcuse chiar ani de temniţă. „Noi îi zicem «Tata Almăşanu» şi-l iubim ca pe un părinte. Cît e de bătrîn, cînd citeşte cîte un pasagiu mai vioiu din Cicero, Liviu, Virgil, Horaţiu, pare că întinereşte Dumnezeu să-l mai ţină, dar nu pînă cînd veţi ceti Dvoastră această scrisoare“.

Un mesaj pentru braşovenii altor secole

Scrisoarea care ne este adresată nouă, generaţiilor viitoare, se încheie cu enumerarea „maeştrilor“ care au contribuit la restaurarea sfîntului lăcaş românesc, aproape toţi saşi şi unguri: aurarul Ludwig Goldschmidt, fierarul Gustav Bieltz, tinichigiii Dick şi Gross, zidarul Lazăr Andraş, lemnarul Friedrich Sahnen şi măsarul (tîmplarul) Vasile Popovici. „Aşadară s-a putut găsi şi un meseriaş român. Măsarul nostru e cel mai vestit dintre toţi măsarii din Braşov, fără osebire de naţionalitate“. Vă veţi întreba dacă această scrisoare veche de 122 de ani, copiată în caractere latine la 1946, ascunde într-adevăr un mister. Nu. Chiar dacă o citim pentru prima oară, ea este doar o mărturie istorică, plină de detalii preţioase. Existenţa, autenticitatea şi conţinutul sînt elucidate. Pe cînd documentul din globul de aur, pomenit în scrisoare, rămîne un subiect tabu. „Mai multe înscrisuri am găsit în globul turnului celui mai înalt. Să ştiţi că toate acestea le-am aşezat în Arhiva Bisericii sub no. 230/1887“. Deci, legendarul hrisov secret, despre care se spune că ar fi fost scrijelit pe foiţă de aur, există. „E şi acum în glob. Doar la restaurare să ajungem la el. Eu am încercat să mă urc acum cîţiva ani, n-am reuşit, mi s-a făcut rău“, mărturiseşte Vasile Oltean. Se mai spune că, de fapt, un om de rînd nici nu are voie să afle ce scrie în document. Dacă vreodată hrisovul îşi va dezvălui tainele, nu ştim. Pînă atunci, deşi este la vedere, rămîne păzit cu străşnicie. Nu de forţe armate, sisteme de alarmă sofisticate, blesteme sau capcane. Ci, pur şi simplu
, de înţelepciunea înaintaşilor noştri care au aşezat misteriosul înscris la o înălţime care rivalizează cu muntele Tîmpa.

„Românilor din Şchei la ziceau Trocari, fiindcă mulţi dintre locuitori făceau găitani pe troci, acum vreo 50 de ani. Ei se supără de această numire, dar aceasta se întîmplă din neştiinţă, căci numirea e tocmai aşa de onorifică ca şi cînd ai zice măsarului că e măsar fiindcă face mese. Deosebirea este că măsarului i s-a dat numirea dela obiectul ce-l prepară, pe cînd Trocarului dela obiectul cu care prepară.“

Catedrala românilor din Şchei

• Socotită pe bună dreptate catedrala românilor din Ţara Bîrsei, Biserica Sfîntul Nicolae din Şcheii Braşovului îşi are originile în anul 1292, cînd s-a ridicat o cruce de lemn cu şindrilă. În 1495, s-a început construcţia bisericii de piatră, sub Aron Vodă. Se pare că de atunci datează şi globul de aur. A treia construcţie a pornit-o Neagoe Basarab, tot în piatră, cu un plan asemănător precedentei. Cronicile acestui lăcaş de cult încep cu cea a protopopului Vasile (1628) şi Radu Tempea II (1741). Sub egida bisericii s-a înfiinţat prima şcoala românească la 1495, iar la 1597 a fost ridicată şcoala nouă, de piatră. În 1760, i s-a adăugat un etaj. Începînd cu 1559, limba de predare în această şcoală a fost româna. Aici s-au tipărit primele cărţi de circulaţie în limba română, prin diaconul Coresi, s-a scris prima gramatică românească (Dimitrie Eustatievici -1757) şi s-au tradus primele cărţi populare. Biserica deţine o impresionantă bibliotecă şi o arhivă de hrisoave şi cărţi domneşti, mii de acte, zapise, registre şi scrisori care constituie un tezaur pentru istoria şi cultura neamului românesc.

Sursa: Monitorul Expres

Comentarii

ARIPI DE FLUTURE a spus…
foarte faina, sper sa ajung s-o vad si eu
flavius a spus…
servus!
frumoasa si interesanta postare...
nu as putea spune mai mult decit: veniti la Brasov si vedeti Biserica Sfintul Nicolae si Prima Scoala Romaneasca...
cele bune!
Gingasia a spus…
Flavius, am fost la Brasov la domnul Olteanu!:)
Anonim a spus…
BUNA ..Descopar in blogul dumneavoastra lucruri foarte intreresante :Un urmas al protopopului IOAN M . BURBEA ..RESPECT

Postări populare de pe acest blog

Recomandarile din vacanta de Paste

Puzzle lemn magnetic Remorcherul 3 ani+ Melissa and Doug
Acest joc de de indemanare este pentru pasionatii de masini, necesita atentie sporita, rabdare si precizie. Jocul are un dicton foarte bun de incurajare a baieteilor, sa tracteze masinile cu probleme: Suna la remorcari! Puzzle-ul magnetic "Melissa and Dougdin" din lemn contine o piesa speciala cu magnet care "pescuieste" piesele din lemn de pe tabla de joc. Sunt adepta jucariilor confectionate din materiale rezistente. Lemnul este perfect pentru puzzle-uri pentru că imaginile nu se deteriorează la fel de uşor ca cele din plastic sau din carton.
Cateva beneficii ale jocului de puzzle în dezvoltarea copiilor:
    Puzzle-ul este un joc care pune accent pe comunicare, spun ce văd în imagini    Îmbunătăţeşte coordonarea mână-ochi a celor mici    Îmbunătăţeşte orientarea spaţială    Dezvoltă capacitatea copilului de a identifica mai bine dimensiunile    Dezvoltă capacitatea copilului de a identifica mai întâi…

Copiii vin la Muzeul Naţional al Literaturii Române

Sâmbătă, 17 iunie 2017, ora 11.00, la sediul din Strada Nicolae Crețulescu nr. 8, Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) vă așteaptă la o întâlnire interdisciplinară dedicată copiilor dumneavoastră. Alături de amfitrionul evenimentului, Vasile Ernu, vor fi invitate scriitoarea Adina Rosetti şi ilustratoarea Cristiana Radu, un „cuplu” artistic care a realizat două dintre cele mai premiate cărţi din ultima perioadă, volumele ”Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul” şi ”De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?”. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
Vara acestea MNLR va organiza mai multe evenimente dedicate copiilor, care au ca scop promovarea lecturii în rîndul celor mici. În cadrul acestor evenimente vor fi invitaţi scriitori şi ilustratori de carte pentru copii care îşi vor prezenta propriile lor creaţii.
Parteneri media: Radio România Cultural, Radio France Internationale, TV City, Observator cultural, Contemporanul, AgentiadeCarte, publicaț…

Bookfest 2017

Bookfest 2017, care va avea loc între 24 și 28 mai, la Romexpo, promite că vine cu reduceri mari la multe titluri dintre cele peste 1.000.000 de volume expuse – „Cele peste 200 de edituri prezente propun celor care vor veni la Bookfest prețuri cu până la 80% mai mici decât cele practicate în mod obișnuit în librării”. 
În plus, „Copiii vor avea salonul lor de carte, Bookfest Junior, care va grupa toate evenimentele dedicate celor mici, cele mai multe fiind programate să se desfășoare chiar în standul Bookfest Junior de la etajul pavilionului C1”, ceea ce ni se pare o veste excelentă – ne-a plăcut anul trecut la Bookfest Junior!
Tocmai de aceea, în așteptarea tuturor veștilor proaspete de pe frontul Bookfest, am pregătit, împreună cu Asociația Editorilor din România, organizatorii salonului de carte, un concurs special pentru bookaholici, în cadrul căruia oferim 4 vouchere în valoare de 100 de lei fiecare. Așa, să ai spor mai mare la cumpărături.  sursa