Nu am mai scris de ceva vreme, dar acum vreau să împărtăşesc cu cei mai dragi ganduri de sărbătoare si să vă multumesc ca ati fost langă mine inca un an! Chiar am impresia că nu m-am mai întâlnit de ceva vreme cu mine. Acum cateva zile, mi-am luat o coronita de brad si am pus-o pe usa biroului meu, să simt ca va veni Craciunul .
- Cat ai dat pe ea, se auzi sec? Nu am zis nimic si am zambit amar. Tacere.
Muncim pentru bogati si pentru lupta esenţială pentru existenţă. Ne dam seama ca timpul nu iartă si ne trezim tot mai tristi, fare repere si fara armonie. Nu, nu era aşa, in trecut cand bunicii mei traiau si noi toti eram o familie, ma retrageam in sufletul lor ca sa scap de nelinistea orasului si de gandurilor inghetate din jur. Nu aveam eu prea multe griji, pentru ca am parinti minunati care m-au ferit intodeauna de sperante neimplinite, prelungindu-mi copilaria in fiecare zi. Uitam adesea sa ne iubim familia, prietenii, chiar si pe noi, pacatuind prin prea multa munca fara opreliste, ori viata asta inseamna si altceva! Nu?
Astazi nu mai sunt copil, ma pregatesc de sarbatoarea vietii mele si mai visez la acele candelele care ard inca în amintire. Ninge a singurătate si nu mai este timp de atâta alb şi de atâta disperare care ne inconjoara la fiecare pas. Un an mai bun tuturor!
Cu speranta si prietenie,
Gingasia
- Cat ai dat pe ea, se auzi sec? Nu am zis nimic si am zambit amar. Tacere.
Muncim pentru bogati si pentru lupta esenţială pentru existenţă. Ne dam seama ca timpul nu iartă si ne trezim tot mai tristi, fare repere si fara armonie. Nu, nu era aşa, in trecut cand bunicii mei traiau si noi toti eram o familie, ma retrageam in sufletul lor ca sa scap de nelinistea orasului si de gandurilor inghetate din jur. Nu aveam eu prea multe griji, pentru ca am parinti minunati care m-au ferit intodeauna de sperante neimplinite, prelungindu-mi copilaria in fiecare zi. Uitam adesea sa ne iubim familia, prietenii, chiar si pe noi, pacatuind prin prea multa munca fara opreliste, ori viata asta inseamna si altceva! Nu?
Astazi nu mai sunt copil, ma pregatesc de sarbatoarea vietii mele si mai visez la acele candelele care ard inca în amintire. Ninge a singurătate si nu mai este timp de atâta alb şi de atâta disperare care ne inconjoara la fiecare pas. Un an mai bun tuturor!
Cu speranta si prietenie,
Gingasia

























